Exorcizare casnica

Ciorba fierbe de doua ore pe plita iar eu plang pe canapea, culcata, privind, prin ferestrele largi, colina.

Am avut grija sa inchid din draperii atat cat sa nu fiu vazuta. Rochia eleganta cu care m-am imbracat de dimineata e sifonata si miroase a mancare, sunt desculta.

Si-mi siroiesc pe obraji dealurile cu poalele lor scaldate-n mare, potecile de munte cu animale salbatice imi siroiesc. Imi siroiesc momentele traite strans si cele spate-n spate, imi siroiesc durerile nasterii care parea sa ma piarda. Imi siroiesc declaratiile de iubire si declaratiile de razboi, ale aceluiasi. N-as putea lasa sa siroiasca liber atatea probe, nu-i asa? De aceea am tras draperiile, am inchis ferestrele, am inchis ochii, de aceea stau aici, inchisa si ma tem de lumina. Sa nu-mi prezinte ranile lumii intregi, sa nu ma vada, sa nu ma citeasca, sa nu ma judece, deget cu deget, inima cu inima, tot ce-am adunat. In amintiri.

Mancarea fierbe de doua ore si da in clocot pe plita iar din interiorul casei, doar printr-un colt de geam lasat deschis, rasuna muzica de ingeri in miros de mancare si lacrimi rasuna, si rai dar si iad rasuna, asa ma exorcizez fara sa ma stie nimeni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s