Acoperământ

Te doare din stomac, atunci când te doare. Iar atunci când dori pe dianauntru, te privești în oglindă, simți să-ți vezi chipul, să te recunoști, să cauți, să cobori în tine, să mai găsești ceva acolo. Ceva neîntinat și care ar putea s-o ia de la-nceput. Un capăt de viață, un capăt de moarte. O bucată de piele unde nu s-a-ntins arsura, un centimetru care nu supurează, topind viața din tine.

Simți să-ți vezi chipul, dar în loc de chip, printre toate ridurile, însingurat, îți zărești, ca de după niște gratii, sufletul. Nu ți-l recunoști. Așa cum nici el, privindu-te de-atâtea ori cum te rujezi, nu te-a recunoscut. Te-a lăsat să-i fii frumoasă și te-a purtat ca pe-un acoperământ.

Advertisements