Timpurile sau cine s-a schimbat?

Timpurile nu s-au schimbat, suntem doar cu mult mai lași. Infingem mai ușor și mai fără motiv cuțitul în spate, primului care ne stă în cale, drum ales la întâmplare, nici măcar destinația lui nu mai tremură de-un ideal, ci caută doar să ucidă.

Suntem mai ușor de umilit, de bătut, de scuipat, de mințit. Acceptăm fără grimasă lama lucioasă în zonă inimii, acolo nu se mai află nicio inimă, nimic din înfrigurările înalte care-ar trebui să o compună, doar un organ. Bolnav și ăla, afectat de orice, de tot ce n-ar trebui să-l afecteze. Și, desigur, insensibil la virtuți.